O piesă dacică spectaculoasă, unică în Nord-vestul României, Umbo – piesa centrală a scutului, în cavitatea căreia războinicul își ținea mâna, ținând scutul -, a fost descoperită de o echipă condusă de arheologul Horea Pop, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. Un scut aparținând secolului 1 a.Chr., și care, datorită formei, nu era utilizat doar în scop defensiv, ci și ofensiv.
De asemenea, au fost descoperite și alte elemente ale scutului, unele ornamentale, ceea ce indică că scutul a aparținut unui personaj important. Astfel de obiecte sînt descoperite, de obicei, în mormintele dacilor, care, însă, din cauză că sînt minimaliste, sînt greu de găsit.
După ce, în 2021, au fost descoperite 42 de monede romane (denari), un al doilea tezaur dacic de 35 monede romane din argint a fost descoperit pe una din terasele care au făcut obiectul cercetării din luna aprilie 2022. Și acest din urmă tezaur descoperit, la fel ca cel precedent, se încheie cu o monedă emisă de împăratul Tiberius (14-37 p.Chr.). Este al 24-lea tezaur descoperit în Sălaj în ultima sută de ani.
La fel de important, au fost descoperite vârfuri de săgeți de balistă romană, ceea ce dovedește că cetatea dacică a fost asediată, fapt ce a însemnat, probabil, și sfârșitul existenței ei.
”Sunt foarte rare cazuri în care se pot realiza astfel de descoperiri, care să dovedească faptul că cetatea a fost asediată și cucerită în urma unei lupte. Majoritatea pieselor descoperite la Stârciu țin de acel orizont funerar, care a fost, ulterior, deranjat tot de daci. Având în vedere iminența războiului cu romanii, probabil că i-a determinat să facă în așa fel încât să pregătească terenul. Asta presupune deranjarea depunerilor anterioare. În secolul 1 înainte de Christos era o zonă sacră, prin depuneri rituale. După Christos, comunitățile urcă, din jos, din vale, și se fortifică. Asta nu-i împiedică să renunțe la statulul de zonă sacră pentru a deveni teritoriu profan destinat locuirii și adăpostirii populației ”, spune arheologul Horea Pop.
Pe lângă obiecte care țin de dotarea războinicilor, au fost descoperite și alte piese spectaculoase: daltă din fier, fibule (broșe), verigi din bronz, cuțite, piese trecute prin foc, ceramică dacică fragmentară, corespunzătoare perioadei secolului 1 a.Chr. – 1 p.Chr.
Cercetările arheologice din judeţul Sălaj au identificat, până acum, peste 80 de fortificaţii din lemn şi pământ sau din piatră în hotarul a peste 30 de localităţi.
Cetatea de la Stârciu este situată aproape de Munţii Meseş, pe un deal cunoscut de localnici sub numele de Cetăţuie (cod RAN 141.562.06, cod LMI SJ-I-s[1]B-20250). Aceasta a apărut în literatura de specialitate încă la începutul sec. 20 şi mai apoi, la mijlocul secolului, în repertoriul preistoricianului M. Roska. În anul 1969 au fost efectuate două sondaje, de către E. Chirilă (Academia Cluj) și V. Lucăcel (MJIA Zalău) la elementele defensive ale fortificației din pământ și lemn, valorificate însă insuficient.
În urma amenăjării unui drum forestier, din inițiativa unei asociații de crescători de bovine, au fost secţionate valurile A şi B. Din terasele T2 şi T3 a fost dizlocat pământ cu artefacte şi nivelat spre panta vestică a sitului. Valul C a fost distrus în proporţie de cel puţin 50%, iar valurile D, E, F cu şanţurile adiacente, au fost distruse complet iremediabil de utilajul care a amenajat drumul forestier.
Cercetarea condusă de Dr. Horea Pop nu ar fi fost posibilă fără efortul și pasiunea prietenilor muzeului și specialiștilor acestuia: Dr. Dinu Bereteu, dr. Horațiu Cociș, Cristian Marincaș, Daniel Crețu, Ciprian Vanci, Dan Bărbânță și Mihai Trif.
