Parcul din Brădet, acolo unde o plimbare pe înserat se transformă într-o poveste cu lumini și umbre

Ca un fel de antecameră la pădurea de pe Meseș, parcul din Brădet, la margine de Zalău, e frumos în toate anotimpurile. Asta datorită copacilor, care sînt lăsați ”în pace”. Și, dacă e să vorbești despre parc, așa trebuie să arate ”unul cu adevărat parc”-  cu fără prea mult beton și asfalt, curat și cu suficient de multe cărări (chiar și trotuare, dacă sînt în limita bunului simț) încât să te îndemne la plimbare.

Seara, chiar și (ori, mai ales) iarna, parcul devine un loc de poveste. Un loc în care luminile se împletesc cu pădurea, transformând locul într-unul ca de poveste. Sigur, pentru mulți luminile sînt doar niște lumini. La fel cum pădurea e văzută doar ca ”lemn”, și atât. Însă pentru cei care pot să vadă pădurea așa cum e ea (chiar și într-un parc), jocul ăsta al luminilor și umbrelor înserării e o poveste. Și în orice direcție te-ai uita, în orice direcție te-ai duce, pădurea prinde viață.

Lumina are magia ei, pe care o vezi, o percepi, mai ales atunci când răzbate din întuneric. Și când zic ”răzbate din întuneric” nu e vorba despre cine știe ce luptă dintre bine (lumină) și rău (întuneric), în niciun sens (cu atât mai puțin religios). La fel cum nu e nici un clișeu care să tragă de mânecă. Pur și simplu, dacă mergi în parc seara, o să vezi. Asta dacă ai măcar un dram de imaginație și dacă îți plac poveștile. Și nu întodeauna e nevoie de cuvinte, pentru a crea o poveste. Uneori e de ajuns să privești. Uneori e de ajuns să îți lași simțurile libere. Uneori e de ajuns omul de lângă tine. Uneori sînt de ajuns chiar și niște poze făcute cu telefonul, ca să vezi ”frumosul” de lângă tine:


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *