Între galben şi roşu
scânteia iubirii odată apărută,
sufletul s-a aprins ca o torţă
mistuind până şi liberul arbitru,
cuprinzând un univers întreg,
întotdeauna azi.
Cartea dimineţii
întoarce pagină după pagină.
la celălalt capăt al privirii
iubirea se opreşte din nou la acelaşi rând
al aceluiaşi capitol,
al aceluiaşi suflet,
al aceluiaşi zâmbet,
ecoul se stinge după primul sărut,
iar pasărea cu pene galbene pe aripa stângă,
roşii pe cea dreaptă,
nu are unde să mai zboare.
Noaptea întârzie din nou
furând din dimineaţă
şi nimeni nu se încumetă a accepta văpaia
unui sufletul aprins ca o torţă,
arzând
poate prea mult,
poate prea puţin,
poate prea târziu.
