Șimleu Silvaniei are multe străzi frumoase. Cele vechi, care își păstrează patina timpului, și care îți fac plimbarea să fie una frumoasă.
Una din străzile frumoase ale Șimleului Silvaniei e strada Argeșului. Pe aici merg de fiecare dată când urc pe Măgură, pornind din oraș. Și de fiecare dată urcușul ușor are ceva din aerul satelor de munte. Iar asta, aici, într-un oraș, e cu atât mai frumos.
Prima dată când am urmat strada către Măgură aveam impresia că merg prin satul Sasca Romană, un sat de lângă Cheile Nerei. Același farmec de munte, aceeași plăcere de a merge printre case, privind către munte. Și de fiecare dată când ajung aici, farmecul de stradă care duce către munte e același.
Îmi plac casele vechi, nearanjate de aici. Îmi place verdele omniprezent, abruptul pantelor din spatele caselor, treptele cărărilor care te duc în stânga sau în dreapta, strada în sine, șerpuind oarecum dezordonat către Măgură, neuniformă și nearanjată după standarde urbanistice. Îmi plac fântânile de aici, grădinile cu legume, pisicile care sînt aproape la fiecare casă, căprioarele pe care, uneori, le văd în spatele caselor, atunci când cobor seara de pe Măgură. Și îmi place cum la capăt de stradă intri în lumea frumoasă a naturii.
Fără îndoială, strada Argeșului din Șimleu Silvaniei e o stradă frumoasă. Da, oamenii vor străzi moderne, aranjate (și e de înțeles asta), însă între o stradă modernă (smart, cum e la modă să se numească mai nou) și o stradă cu farmec de poveste o să o aleg întotdeauna pe cea din urmă.
