Pentru a ajunge sus, trebuie să țintești de mic

Mulți copii, adolescenți, preferă să nu înceapă de mici activitatea lor profesională și să aștepte, timp în care se joacă, se distrează, se maturizează, respectiv se dezvoltă pe alte planuri. În schimb, nu în toate cazurile este așa. Claudiu Lăcătuș, tânăr de doar 15 ani, instituționalizat la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, a ales să intre în câmpul muncii de mic.

Pe Claudiu l-am găsit pe un grup de Facebook din Cluj-Napoca, acesta postând că vrea să își câștige bănuții din forțe proprii și că poate presta diferite servicii, printre care se enumeră scrierea de text, transcrierea de documente și altele, majoritatea având legătură cu textul. Lucrurile nu se opresc aici, după o discuție cu acesta, am aflat lucruri surprinzătoare, pe care, cel mai probabil, alți adolescenți de vârsta lui nu le sesizează.

Claudiu este abandonat de când avea doar 9 luni, dar niciodată nu s-a plâns de acest lucru.

,,Sunt abandonat de când aveam 9 luni, dar niciodată nu m-am plâns de viața mea, pentru că sunt conștient de această situație. Știu că este una bună și va fi și mai bună”, mărturisește tânărul.

Întrebat ce hobby-uri are, adolescentul a surprins printr-o afirmație puternică. Unul dintre pasiunile sale este cititul de articole cu experiențele altor oameni, din care reiese că poți reuși de oriunde ai porni.

,,Sunt pasionat de gadgeturi, în timpul liber mă ocup de transcrierea de documente și îmi mai place să citesc articole cu experiențe mai puțin frumoase, din care să învaț ceva”, spune Claudiu.

De ce a început să muncească, fiind atât de tânăr? Răspunsul a fost unul scurt și la obiect: ,,sunt conștient că munca este esențială în viața oricui, mai este și lipsa financiară, respectiv nevoia de experiență”.

Viitorul tânărului pare unul strălucit, acesta având planuri clare pentru ceea ce își dorește să se întâmple cu viața sa. Viața nu a fost corectă cu el, cum nu este nici cu alți copii, dar faptul că are dorințe și râvnește spre succese, cu siguranță îl va duce exact unde își dorește.

,,Să ies din sistemul de protecție specială, în primul rând. Îmi doresc să fiu un om modest și să îmi modelez viața așa cum îmi place. În al doilea rând, să am o familie, pentru că în momentul de față doar familia îți mai aduce câțiva stropi de fericire și speranță”, mărturisește Claudiu.

Claudiu are doar 15 ani, dar vârsta este doar un număr, mai ales când vorbim despre mentalități. Viziunea sa este una vastă, matură, iar părerea lui despre alți adolescenți este una dură. Acesta consideră că adolescenții trebuie să înțeleagă că „viața nu e chiar așa de ușoară după perioada de adolescență și trebuie să se pregătească pentru viața independentă.”

Din păcate, așa și este. Viața este dură, iar mulți adolescenți tind să se închidă în fața monitoarelor, în mediul jocurilor, îndeosebi, fără ca măcar să se dezvolte pe plan personal, emoțional ori profesional. Claudiu nu este singurul adolescent care nu a avut parte de o copilărie cât de cât fericită. Sunt mulți, cu miile, adolescenți în aceeași situație. Din păcate, sistemul nu îi prea ajută pe plan professional, însă, spre norocul unora, există anumite ONG-uri care se ocupă cu introducerea adolescenților din medii instituționalizate pe piața muncii.


Leave a Reply

Your email address will not be published.