La ieșirea din Zalău, înspre Moigrad, pe partea stângă a drumului se vede scris pe o pancartă: „Livadă mixtă de familie”. Dincolo de gard, o masă de lemn, în spatele căreia stă un bărbat. Pe masă, câteva lăzi cu fructe. Ce fructe? Răspunsul e așezat pe o măsuță mică, așezată chiar lângă drum: pere.
Am oprit mașina, am traversat și m-am dus într-acolo. Am luat două kilograme de pere.
– Stați, să vă dau să gustați, îmi spune omul, luând o pară care începuse să se strice.
A tăiat partea stricată și mi-a dat-o.
Delicioasă! Dulce, aromată, o minunăție de pară.
– Multe-s începute de păsări, de insecte. Noi nu le stropim, le lăsăm naturale. De asta vin păsările, insectele.
– Păi, dacă-s bune, le mănâncă toată lumea. Nu numai oamenii, îi spun, în timp ce savuram para delicioasă.
– Așa-i, le mănâncă toată lumea. Sunt destule, pentru toți, zâmbește omul larg.
– Da’, ce mai aveți aici? îl întreb, uitându-mă către pomi.
– Caise, cireșe, mere, prune… Caisele-s din ălea târzii. Doar la sfârșit de septembrie se coc, spune omul, văzându-mi reacția, atunci când am auzit de caise.
– Vin și la sfârșit de septembrie. Da’ mai vin și până atunci. Mulțumesc pentru pere!
Am luat plasa cu perele delicioase și am plecat. Am mai mâncat una de poftă, în mașină. Restul le-am păstrat pentru mai târziu.
Cum ieși din Zalău, înspre Moigrad, pe stânga, este livada asta mixtă de familie. Nu ai cum să nu o vezi. Asta, desigur, dacă viteza e una normală, și nu calci pedala de accelerație la maximum, că ai mașini de depășit în fața ta. Dar chiar și dacă nu o vezi, din prima, tot acolo e. Și au de vânzare pere, mere, prune, caise… Opriți și cumpărați câteva. Sunt delicioase. Mult mai bune (și mai ieftine) decât cele din supermarketuri. Și crescute natural, fără chimicale.
Da, ce fain e să împingi căruciorul prin supermarket, printre rafturi, și să îți cumperi toate prostiile, că ai nevoie, că nu. Că așa-s făcute magazinoaiele ăstea, să te facă să cumperi. E o adevărată știință în a așeza produsele pe raft în așa fel, încât să te facă să cumperi. Și multe din cumpărături ajung la gunoi. Că așa-s oamenii, cumpără mai mult decât au nevoie.
În afară de supermarketuri, există și afaceri de familie. Și ăstea-s cele care contează – „de familie”. Afacerile de familie sunt cele care ne fac să fim oameni, nu roboței cu cărucioare de cumpărături.
Afacerile de familie sunt cele mai oneste. Produsele lor vorbesc de la sine, nu modul în care-s împachetate și expuse.
Afacerile de familie sunt despre onestitatea producătorului. O punte de legătură, fără lacăte, între vânzător și cumpărător. Iar asta îi apropie pe oameni. Am văzut asta în toate țările pe care le-am vizitat pe bicicletă, cu bagajele în spate.
Familie… Așa-i ce bine sună? E ceea ce a mai rămas uman, în lumea asta unde inteligența artificială și sloganurile de tot felul ne învață ce bine e să îți însușești mentalitatea de turmă. Ce cool și câtă educație responsabilă are mentalitatea de turmă.
Afacerile de familie, uneori la margine de drum, așa cum e între Zalău și Moigrad, pe partea stângă a drumului, sunt o dovadă că oamenii (nu toți) mai sunt oameni. Susțineți-le, cumpărând produsele lor!
Delicioase perele… Le-am mâncat pe toate.
