Petroglifele de la Cristolțel

Simbolurile, desenele incizate pe roci, chiar scrijeliturile simpliste, denumite într-un cuvânt petroglife, și care sînt răspândite în mai toate părțile lumii, sînt o formă de exprimare preistorică, un fel de a lăsa un semn cum că undeva, cândva, ei, cei care și-au lăsat ”amprenta” pe pietre, au fost acolo. Un fel de a lăsa un mesaj către generațiile viitoare. Și chiar dacă unele, ori cele mai multe dintre mesajele ăstea sînt simple – cele mai multe reprezentând animalele specifice zonei – acestea sînt, totuși, un fel de abecedar al istoriei.

Pe gresiile de lângă satul sălăjean Cristolțel, la fel ca la Dăbâceni ori în alte câteva puține locuri, petroglifele ăstea stau mărturie cum că aici, pe meleagurile ăstea, omul s-a oprit și a hotărât că vrea să rămână. Iar scrijeliturile, reprezentările de animale ori simbolurile (unele mai vechi, altele ceva mai recente, altele recente de-a binelea) de pe gresiile de aici fac parte din istoria civilizației meleagurilor ăstora, din locul ăsta numit, acum, Sălaj.

Cai, cerbi, pești, ba chiar și siluete umane, ori petroglife peste care a trecut prea multă vreme ca să mai poată fi interpretate corect, stau mărturii ale istoriei pe peretele de deasupra pădurii. Iar atunci când dai cu ochii de ele (asta e valabil doar pentru cei care au ajuns acolo vreodată, pentru că, în afară de unii dintre cei care locuiesc ori au locuit în zonă, doar o mână de oameni au ajuns acolo) nu ai cum să nu te oprești și să te întrebi: ”Ce-s ăstea? Cât de vechi sînt, cine le-a făcut, oare ce-au vrut să spună?”

Cât de vechi sînt, greu de spus, poate doar cei care se ocupă de partea asta a istoriei să poată spune. Da, unele dintre ele sînt ”falsuri”, în sensul că vechimea lor nu e nici pe departe preistorică, ci, mai degrabă, rod al nevoii omului modern de a distruge, dintr-o scrijelitură, moștenirile istorice lăsate pe piatra, fie că sînt petroglife ori picturi rupestre. Însă, mai mult ca sigur (și e ușor să-ți dai seama care sînt acelea), unele petroglife sînt dovezi despre existența oamenilor aici încă de acum foarte mulți ani. Și, la fel de sigur, unele scrijelituri sînt doar rodul pornirii unora de a ”contribui” și ei la moștenirea istorică, pentru că, nu-i așa?, totul e aici, pe pământ, ca să fie folosit pentru amuzamentul propriu a prea multora dintre cei făcând parte din rasa umană. E o nevoie ciudată de a scrijeli aiurea, la fel ca cea de a face răni în scoarța copacilor, ca să știe toată lumea că ”Sile +Mary=Love”.

Iar aici, pe plaiurile mioritice, există, cu adevărat civilizație. De asta, în pădurile României nu există copaci a căror scoarță să fie crestată cu tot felul de inimi cu săgeți înfipte în ele, de nume, de inițiale, de organe genitale și alte asemenea dovezi ale civilizației moderne. Ba, mai mult, nimeni nu taie pădurea, defrișând munții, și nimeni nu omoară râurile de munte, băgându-le în conducte, ca să mai scoată un ban din certificatele verzi, pe care statul le dă cu mult prea multă ușurință. De asta,după ce hoardele de turiști de ocazie ajung în natură, cărând după ei scaune, mese, grătare, lăzi cu băutură, după ce-și fac damblaua, la plecare nu rămâne nici măcar o hârtie aruncată pe jos. Doar se știe, cu un spirit și o educație ecologică de invidiat, mioriticii nu lasă niciodată după ei grămezi de gunoi, ci lasă natura așa cum au găsit-o, curată. De asta, din respect pentru natură și istorie, nu există braconieri de niciun fel, nici într-ale vânatului, nici într-ale istoriei siturilor arheologice.

Ascunse de privirile oamenilor, sus, pe deal, pe gresiile de lângă Cristolțel, siluete de cai, cerbi, pești, siluete umane ori simboluri stau mărturii ale istoriei locurilor din partea asta de lume, numită, acum, Sălaj. Un Sălaj care are multe povești, multe locuri deosebite, multe locuri încărcate de istorie, multe locuri în care tradiția e încă păstrată vie.

Sau, așa cum a spus Petru Goja – un maramureșean căruia îi place aventura, și care a scris mult despre incursiunile lui sălăjene -,după ce a ajuns și el la petroglifele de la Cristolțel: ”Sălajul ne-a demonstrat încă o dată inimaginabila sa originalitate”.