– Îmi spuneți, vă rog, era, până nu demult, o cutie unde se puteau colecta bateriile uzate. Mai există așa ceva?, am întrebat-o pe cea de la casieria magazinului.
Mi-a aruncat o privire mirată, de parcă aș fi întrebat-o în ce an suntem, că tocmai ce am venit de pe Marte și am pierdut șirul anilor.
Am dat să-i arăt punga plină cu baterii uzate pe care o căram după mine, dar mi-am oprit gestul la jumătatea drumului. Mi-am dat seama că nu rezolvam nimic, ba, mai mult, poate ar fi crezut că mă iau de ea doar așa, că e la modă să nu respecți pe nimeni și nimic.
Am luat măslinele pentru care am intrat în magazin și pentru care m-am așezat la coadă, cuminte, cu masca pe față, și am ieșit. Nu-i nimic, mi-am zis, la Altex știu că era la intrare o cutie de genul ăsta, unde se colectau bateriile uzate. Am urcat scările, bălăngănind punga doldora de baterii, apoi m-am oprit brusc în fața foii de hârtie pe care scria că magazinul a fost închis. ”Bun, și acum ce fac cu bateriile ăstea?”
În timp ce coboram scările mi-am tot spus că cineva (adică ăia de trag sforile administrative și ăia pe a căror foaie de serviciu scrie că se ocupă cu protecția mediului) ar trebui să facă ceva să încurajeze oamenii să recicleze selectiv deșeurilor. Adică, știm, nimic nu contează în societatea umană de… căcat (îmi cer scuze pentru cuvântul ăsta, dar e singurul care se potrivește), în afară de sex. Că ce s-ar face omenirea fără sex? Acuma, ce legătură are reciclarea bateriilor uzate cu sexul? Niciuna. Dar pe drumul către magazin am auzit oamenii vorbind, dezbătând problema asta, și m-am întrebat cu o nedumerire aproape tâmpă pentru vremurile ăstea: ”Bine, măi, dar de educație civică, de educație ecologică ați auzit, vă interesează pe careva? Că văd că toți sunt cu sexul în gură (figură de stil cu intenție), dar de mediul înconjurător nimănui îi pasă, ca și cum dacă s-ar da planeta peste cap cu tot cu oameni și s-ar duce naibii lumea ar fi un mizilic care se poate repara cu o aplicație pe smartphone. De asta, de ceva săptămâni încoace aproape că numai despre asta auzi – educația sexuală care-i musai să fie predată încă de la 4, 6 ani, când, conform proiectului de importanță vitală pentru omenire (adică sex), copilul trebuie, dar trebuie să învețe cum să se masturbeze. Că altfel, vorba aia, se joacă la propriu cu puța în nisip.
Revenind la reciclarea selectivă, când mi se așază o idee în minte, mai ales dacă știu că e de bine, sunt încăpățânat de numa’. Cam la fel ca și cyborgii ăia din filmul Terminator, care chiar și după ce erau rupți în bucăți și mai aveau doar un singur braț, cu brațul ăla își trăgeau ce le-a mai rămas din corp ca să-și îndeplinească misiunea. Deci, am ieșit din magazin, cu gândul că sigur găsesc prin zona centrală un magazin, ceva, unde se colectează bateriile uzate. Am umblat degeaba cu punga plină de baterii vreo oră prin oraș, degeaba m-am tot uitat pe lângă casele de marcat, n-am văzut nimic care să-mi de-a de înțeles că gata cu umblatul.
De aruncat la gunoi, sigur n-o să le arunc, o să mă duc altă dată pe la supermarketurile care nu-s în centrul orașului, poate scap de ele în mod ecologic. Până atunci o să așez punga la locul ei, în dulap.
M-am îndreptat către casă, când am văzut un cocalar (omniprezent, de altfel) aruncând pachetul de țigări pe jos, hăhăind plin de importanță. M-am uitat la punga mea plină cu baterii uzate, pe care o purtam cu mine sperând că pot să o reciclez selectiv: ”Ce reciclare selectivă? Ce grijă față de natură, când a arunca gunoaiele pe jos, cu nonșalanță chiar, face parte din ceea ce se numește cu emfază societate umană?”
