La capătul unei povești
e întotdeauna o altă poveste,
lucind în tăcerea nemișcătoare
a tot ce a fost, a tot ce încă mai este.
Te regăsești, uneori, în vise
ce fac să pară totul aproape
și te-agăți cu totul de ele,
ținându-le strâns între pleoape.
Am mai fost o dată ca niciodată,
îți spui când tăcerea se-așterne
peste tot ce-a fost și nu mai este,
peste tot ce credeai că-s iubiri eterne.
Și cauți răspunsuri, înșirându-ți privirea
de-a lungul nemișcării.
Am mai fost aici vreodată?
Am ajuns la capătul visării?
De unde începe și unde
se termină nemărginirea?
Ce e viața, până la urmă?
E același lucru cu iubirea?
