Trec anii de zici că a fost doar un vis. Și, uneori, te întrebi: ”Unde s-a dus copilăria? Cum de au trecut anii atât de repede? Dacă îmi pun o dorință de Anul nou și suflu din tot sufletul în lumânări, o să-i pot aduce înapoi? O să pot să fac să fie așa cum îmi doresc? Cum să fac să fie așa?”…
Fiecare zi e un nou început. La propriu. Și pentru că-i un început, nu ai ce să faci decât să o iei de la capăt. Cum să o iei de la capăt fără să te doară timpul care s-a dus, cu tot cu o parte din tine? Aduni tot ce a fost frumos în ziua ce a trecut, în viața ce a trecut, și folosești acel frumos ca fundație pentru ce va fi să fie. În fiecare zi. Și înveți să te accepți așa cum ești. Asta e cel mai important: să îți placă de tine așa cum ești, nu să încerci să fii așa cum și-ar dori alții să fii. Doar fii tu! Și să te bucuri de fiecare zi, chiar și atunci când doare. Și o să te doară. De multe ori. Fiindcă așa e viața, imprevizibilă și cu niște lecții pe care ți le tot scrie pe tablă. Apoi, oricât te-ai ascunde în ultima bancă, te scoate în fața clasei, să găsești rezolvarea.
Fiecare zi e un nou început. Și, uneori, ai nevoie de acel soi de dezrobire care să îți poată liniști zbaterile interioare și să te ajute să vezi frumosul din jur. Fiindcă (și am zis-o de atâtea ori) frumosul e pretutindeni în jurul nostru. Trebuie doar să vrem să îl vedem.
#1