Rănile perfecte nu au de ce să fie vindecate

Mi-am înfipt cuvintele-n pământ,
apoi am luat tăcerea
și am transformat-o în legământ:
Am să rămân la fel
ca atunci când am învățat să cânt…
N-am să mai las iubirea
să se transforme-n jurământ…
O să-mi acopăr rănile perfecte,
și-am să le vindec cu același vânt
pe care l-am descoperit
între cerul nopții și cerul sfânt.
Și n-am să renunț la a visa
la nesfârșit. Sînt așa cum sînt.
Și am să îmi ascult întotdeauna
inima. Sînt de neînfrânt!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *