Mi-am înfipt cuvintele-n pământ,
apoi am luat tăcerea
și am transformat-o în legământ:
Am să rămân la fel
ca atunci când am învățat să cânt…
N-am să mai las iubirea
să se transforme-n jurământ…
O să-mi acopăr rănile perfecte,
și-am să le vindec cu același vânt
pe care l-am descoperit
între cerul nopții și cerul sfânt.
Și n-am să renunț la a visa
la nesfârșit. Sînt așa cum sînt.
Și am să îmi ascult întotdeauna
inima. Sînt de neînfrânt!
