Sarmalele reci sună foarte foarte bine live, când sînt pe scenă. Și asta arată, de fapt, cât de muzician e un muzician, atunci când pe scenă sună mai bine decât în studio. Evident pentru asta trebuie să cânți muzică de dragul muzicii.
M-am bucurat când am auzit că vin Sarmalele reci la Zalău, în Rock’n’roll Center. Și am lăsat ieșitul pe coclauri deoparte, tocmai ca să merg la concert. Și am fost acolo în primul rând pentru ”Telefonul nu mai sună”, una din cele mai frumoase piese românești compuse vreodată, o capodoperă muzicală (din punctul meu de vedere). Și nu pentru virtuozitate, că nu asta contează în muzică neapărat (deși pentru unii contează), ci pentru muzica în sine, pentru versuri, pentru felul în care e cântată piesa.
Ceva îmi spunea că nu o să cânte piesa asta, având în vedere tema concertului. Și nici nu a fost cântată. Pentru public. În schimb a fost cântată pentru mine.
Am mers mai repede la Rock’n’roll Center, cu vreo jumătate de oră înainte să înceapă concertul. M-am așezat pe un scaun și m-am uitat în jur. În afară de Nelu (care făcea reglajele de sunet), Cristina (care se ocupa cu de-ale barului), Tudor și managerul trupei, Gabriela (care se pregăteau să primească publicul), nu mai era nimeni.
Deci, m-am așezat pe un scaun, cu fața către membrii trupei, care făceau ultimele pregătiri de sunet. Apoi l-am auzit pe Zoltán: ”Telefonul nu mai sună”. Și au cântat piesa, de la un capăt la altul, pentru un singur spectator – eu. Cumva, cred, am reușit să le transmit că am venit acolo în primul rând pentru capodopera asta muzicală. Și am primit-o ca pe un cadou. Chiar dacă încet, să nu mă audă nimeni, am cântat și eu, cu ei, Telefonul nu mai sună.
Lăsând la o parte cadoul muzical primit, despre concert nu pot decât să spun că a fost excelent. Și deși știam multe dintre piesele cântate, de data asta le-am auzit altfel. Poate și pentru solo-urile superbe la chitară, care au fost de zile mari. Poate și pentru interpretarea instrumentală foarte bine frazată, așezată acolo unde trebuie. Poate și pentru vocea sinceră a lui Zoltan.
Toate puse laolaltă, concertul a fost, pe bune, excelent. Și chiar dacă țara te vrea prost (așa cum sună titlul albumului de vinil și al concertului), totuși, unii refuză să fie proști și își conduc viața după cum simt și gândesc. Și, poate, de asta Sarmalele reci sînt altfel, pentru că mesajul lor e unul direct, sincer, percutant.
Sarmalele reci: Andras Zoltán (voce, acordeon), Emil Viciu (chitară, voce), Mircea László Horváth (claviaturi, voce), Bogdan Valentin Bereucă (tobe), Ciprian Almășan (bass).
Și trebuie menționat că , la fel ca multe alte concerte (de fapt, mai cam toate care au avut loc în Zalău, în ceea ce privește rock-ul), nici concertul ăsta n-ar fi avut loc dacă n-ar exista Rock’n’roll Center. Și chiar dacă pare că le fac reclamă tot pomenindu-i, nici vorbă de așa ceva. E vorba despre a fi sincer. Iar zălăuanii ar trebui să știe ce înseamnă un astfel de club și să le fie aproape. Cum? Simplu. Mergând la concerte.
