
Și dacă te-aș privi de dincolo de uimire,
tăcându-mi emoțiile,
m-ai vedea așa cum sînt?
Mi-ai vedea lumina din privire
reinventându-și senzațiile
purtate o viață întreagă de același vânt?
Și dacă mi-aș întinde sufletul a curcubeu,
tăcându-ți numele,
m-ai auzi cum îți cânt?
Ai simți iubirea-mi nemaiștiind să spună ”eu”,
lăsându-și la vedere viețile,
și cele din cer și cele de pe pământ?
Și dacă între ceea ce sînt și ceea ce ești
am să inventez o altfel de trăire,
mai intensă decât orice simțământ?
Ai ști să culegi frânturi de vise și din povești
și să le așezi sub formă de iubire?
M-ai vedea așa cum sînt?