Stând de ploaie sub vechea frescă de la Sindi

Cum necum, a scăpat de tăvălugul post 1989. Ba chiar și de ”progresismul” fără scrupule al lumii moderne, digitalizate, cică. Oricum, fresca de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău, sau Sindi, cum o știu cei care nu s-au născut cu smartphone-ul în mână, e încă aici. Și e mare lucru.

M-am oprit acolo stând de ploaie. Nu că nu mi-ar plăcea ploaia, fiindcă îmi place. Pur și simplu m-am oprit și am stat de ploaie câteva minute acolo, sub frescă. O lucrare artistică realizată de Minoiu, în 1976. Ori asta reiese din semnătura din partea dreaptă, jos, a frescei.

Subiectul în sine e unul specific anilor în care patria era pe drumul celor mai înalte trepte ale civilizației și de înaintare a României spre comunism, când partidul era peste tot și toate. La fel cum, cel puțin de fațadă, e și acum. De ce fațadă? Pentru că doar prost să fii și să nu îți dai seama cam de unde se trag sforile și cine sînt păpușarii.

Oricum, având în vedere că peste tot în lume istoria se șterge, cu tot cu lucrări de artă, de orice fel ar fi acestea, e mare lucru că nu a apărut ceva deștept care să zică: ”Bă, ia, gata cu trecutul, ciocu’ mic,  acum noi sîntem la putere”, și să dea jos fresca pentru a lăsa loc unor minunate reclame moderne, acolo unde totul e la un clic distanță.

La Sindi, sus, pe perete, fresca reprezintă oameni simpli, muncitori, țărani, copii. Da, și pionierii de atunci tot copii erau, atâta tot că nu erau învățați că e bine să fii obiect sexual, că părinții sînt un fel de portmonee umblătoare și că e de caca să spui mamă și tată. Părinte 1, părinte 2, părinte 17… așa e corect. De ce? Pentru că așa zic deștepții. Și dacă așa zic, cine sîntem noi, ceilalți, ca să-i contrazicem?

Deci, pe frescă sînt oameni simpli. Ori, se știe, omul simplu deranjează. Deranjează pentru că nu se așază frumos, în rânduri ordonate, ascultând întocmai indicațiile prețioase ale influencerilor și ”educatorilor” motivaționali, la rândul lor așezați frumos în rânduri ordonate și ascultând indemnul ”deștepților” contemporani.

Omul simplu deranjează pentru că își pune întrebări. Deranjează pentru că are bun-simț. Deranjează pentru că are demnitate. Deranjează pentru că nu vrea să își uite trecutul. Deranjează pentru că își iubește copiii. Deranjează pentru că își iubește părinții. Deranjează pentru că nu se conformează mentalității de turmă. Deranjează pentru că vrea să fie liber.

De asta zic, e mare lucru că fresca e încă aici.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *