Stropi de iubire

Dac-ar simți Pământul
Cât freamăt am ascuns în mine,
Ar potoli și-ultima frunză
În vânt să mai adie.
Ar pune-n schimb nori de furtună,
Să cadă stropi, să spele tot,
Ori cel puțin să îmi ascundă
Amare lacrimi de pe față
Ce în valuri curg.

Acum sunt multe adunate.
Te rog, fii blând,
Te rog, le-asculți?
Când am trecut pe lângă tine..
Cât aș fi vrut să-ți sar în brațe,
Să îți văd zâmbetul de-aproape,
Când te apleci
Să mă săruți.

Dar știu că ploaia nu-i de-ajuns,
Când ceru-i lin sub clar de lună.
Nu-s nori, nu-i nici un strop…
Ești numai tu.
Îmi curgi prin vene și prin gând,
Te simt ca ploaia ce coboară
Umplând, în suflet,
Un potop.

Ce simt, ce vreau să-ți spun?!
Ascultă, sunt doar eu, și plâng.
De drag, de dor,
Să nu mai simt,
Să nu mai doară,
Când mă înec c-un dor nebun
Să te ating, iubire.


Leave a Reply

Your email address will not be published.