Privirea-mi rămâne câteodată
agățată de cerul de sus,
mai presus
de cuvânt ori tăcere,
de orice aducere
aminte: a fost odată ca niciodată…
Gândurile fericite
au felul lor de a se ascunde
nicăieri și oriunde,
cu aceeași uimire a privirii,
și același sărut al nemuririi.
Sînt atât de multe iubiri rătăcite…
Inima mi-e întotdeauna la vedere.
Ești nebun, mi se spune de multe ori,
dar doar un nebun știe cum e să zbori
agățat de orice strălucire
a viselor ce nu au nevoie de descâlcire.
La revedere, normalitate, la revedere…
Și se duc clipe
și se duc vieți
și se duc păsări călătoare
sufletul rămâne…
