Șumahării pot să apese. Și atât

E imposibil să nu observi cum străzile orașelor românești sunt tot mai aglomerate, de abia găsești loc pe unde să te strecori, atât ca șofer, dar și ca pieton. De ce? Simplu. Visul suprem al românului e unul simplu – să-și ia mașină, cu cât mai lucioasă și mai nervoasă, cu atât mai bine. Apoi, după ce se văd motorizați, începe circul, cu șoferi care, odată ce și-au luat permisul, parcă au uitat cu totul noțiunile de legislație rutieră, chiar și pe ălea elementare. Cât despre bunul simț la volan, nici măcar n-are rost să vorbim. E de ajuns să te urci în mașină și să mergi oriunde, ca să înțelegi despre ce-i vorba, fiindcă sigur, dar absolut sigur, o să fii depășit din toate părțile și în orice loc, chiar și în parcare, de motorizații care, odată ajunși cu volanul în mâini, li se pune pata, atunci când văd o mașină în fața lor. Neapărat trebuie să depășească. Nu contează cum, doar să depășească. Doar ei sunt toți niște șumahări, unul și unul, pe care-i vezi, atunci când intră în depășire, cum rânjesc triumfători că au mai depășit pe cineva. Apoi, mulțumiți de realizare, opresc după vreo 200 de metri, să-și savureze victoria. Mai ales dacă mai sunt și alții în mașină, martori la marea lor realizare – aceea de a apăsa pedala de accelerație mai tare decât celălalt de pe drum. Șumahărilor, am o veste proastă pentru voi: orice maimuță, indiferent cât de cu degetul în fund ar fi, poate să facă același lucru. E de ajuns să-i arăți ce și cum, și o să apese pedala de accelerație chiar mai bine decât voi. Nasol, nu? Ei, și îi vezi pe ăștia, maimuțele cetățeni manelizați, pe tot locul. E de ajuns să te uiți în oglinda retrovizoare, că-i poți vedea cu capul la stânga, lipit de geamul portierei, apăsând accelerația, lucru care lor li se pare a mai mare realizare, realizare pe care, apoi, o împărtășesc și celorlalți: “Ai văzut, nng, cum știu eu să apăs?” Evident că ceilalți o să răspundă monosilabic, aprobator, așa că, drept mulțumire, șumahărul manelizat o să dea muzica la maxim, desigur, cu toate geamurile deschise, să se știe cine-i cel mai cel. Evident, cu nelipsiții ochelari de soare pe fețele tâmpe, chiar și noaptea, dar dotate cu rânjet de “îs tare, frate!”. Problema-i că ăștia cred că apăsatul e totul. Așa că, după ce strâng în mașină pipițele omniprezente, iar încep cu lăudatul: “Ai văzut, tu, ce bine apăs? Vrei să mergem la mine, să-ți arăt cum știu să apăs?” Șumahărilor, iar am o veste proastă. Ca să faci sex (nu zic dragoste, să nu vă apuce exorcizarea) nu e de ajuns să apeși. Adică, ok, voi atâta puteți, să apăsați, iar pipițele cred că asta-i plăcerea supremă, dar, deși pare neverosimil (cuvânt greu, știu) există o mare diferență între pedala de accelerație și femeie, fie ea chiar și pipiță. Așa că ălea trei-patru minute de apăsat ale voastre, cu tot cu dezbrăcat, e ca și cum ați pune apă în rezervor, în loc de benzină. Nng?
Cum naiba se mai și puiesc ăștia, tot apăsându-se unul pe altul, e greu de priceput. Problema-i că-s tot mai mulți. Și ei, șumahării maimuțe cetățeni manelizați, și mașinile, visul lor suprem.