E atât de colorată toamna, atunci când pădurea se îmbracă cu pasteluri ăstea de culori nebune, iar covorul de frunze, atunci când pășești pe el, prinde viață. Și, fie că ești pe dealurile Moigradului, fie că ești oriunde altundeva, nu ai cum să nu te oprești, chiar și doar pentru a fotografia crâmpeiele ăstea tomnatice. Iar dacă vrei și mai mult decât o fotografie, și intri în lumea pădurii, natura, acest artist desăvârșit, te conduce în galeria de artă autumnală, devenind ghidul tău personal. Și are atât de multe de povestit, tot ce trebuie să faci e să vrei să vezi, să vrei să auzi.
Cândva, cineva i-a spus: My favorite hill. Și așa a rămas
Culoare, culoare, culoare, aproape că nu-ți vine să pășești, să nu tulburi curcubeul de la picioarele tale
Uneori, chiar și toamna vine primăvara, odată cu primul ”ghiocel”
De om și natură…
Întâi, se opresc pentru un timp, agățându-se, îmbrâțișându-se, pregătindu-se pentru călătoria finală
Uneori, atunci când găsesc câte un petec de cer, mai rămân puțin
Apoi se transformă în covor și îți șoptesc la fiecare pas
Satul sălăjean Brebi, altfel decât se vede de jos
Cândva, acolo sus locuiau dacii
Autumnală
Frumoasele meleaguri Salajene 🙂