Citeam în copilărie basme
și îmi țineam, uneori, respirația,
de teamă să nu se piardă magia
pe care o descopeream printre rânduri,
și toate trăirile,
toate,
erau mult dincolo de cuvinte.
Nu știu când am decis
să pășesc în lumină,
știu doar că nu am fugit niciodată
de umbre.
De oameni fug mai tot timpul.
La fel ca în copilărie,
îmi țin, uneori, respirația,
atunci când magia chiar și a unei clipe
e peste poate,
și toate trăirile,
toate,
sunt mult dincolo de cuvinte.
Iubind îmi țin întotdeauna respirația.
Iubirea,
cu toate trăirile,
toate,
e o magie.
