Uimirea dintotdeauna

E ca și când aș reinventa vântul
privind adierea blândă
a genelor tale delicate,
și nu mai e de ajuns cuvântul,
îmbrățișarea-mi flămândă
e senină, lipsită de păcate.

Și aș putea să-ți culeg
visele de pe buzele tale
fără să îmi folosesc nemurirea,
fără să încerc să înțeleg
de ce se numără petale:
a fi ori a nu mai fi iubirea?

Nu știu să simt
decât cu aceeași naivă uimire
pe care o am dintotdeauna,
și-nvăț să îți zâmbesc,
să îți șoptesc din privire:
iubirea mea e pentru totdeauna.


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *