Trăiesc ca şi cum aş fi
unicul om din lume
şi nimeni nu m-ar şti
şi n-ar avea nevoie de mine.
Şi dacă mă simt ca şi cum aş fi nenăscut
e poate fiindcă n-am ştiut
să spun că am un nume
ascuns la vedere într-un suflet fără lume,
iar când mi-e frică
mă transform în copilul de demult
şi ascult
cum vântul îmi dedică
răsuflarea lumii neştiute
şi-atunci, în vise şoptite,
las urme
către mine – unicul om din lume.
