Viața cu Fly, pisicuța mea atomică. Bun-simț și prietenie, așa cum rareori întâlnești la oameni

Atunci când vorbești de bun-simț, în general te referi la asta ca la o însușire umană. Însă, în ultimii ani, de când s-a dat liber la a-ți etala răutatea și a te bucura de răul altora, s-a văzut cât înseamnă asta: mai nimic. Și au mai rămas atât de puțini oameni care au bun-simț (nativ, sincer, nu construit în spatele cuvintelor), încât nici măcar nu mai poți să pui laolaltă ”bun-simț” cu ”om”.

Fly e un boț de blană cu ochi mari. O pisicuță care nu a învățat (încă) să vorbească prin cuvinte, dar care spune mai mult despre ceea ce înseamnă ”a fi om”, decât mulți dintre oameni. Da, cu atât mai mult cu cât nu e om. De ce cu atât mai mult? Pentru că oamenii (există, din fericire, excepții) nu mai sînt oameni, ci niște căcători ambulanți care au învățat să folosească smartphone-ul ca să-și creeze o imagine care să dea bine în societate. Și asta e tot ceea ce contează pentru ei. ”Prietenia” e doar o monedă de schimb, atunci când e profitabilă.

Cum se traduce bunul-simț în viața de zi cu zi a lui Fly? Prin felul de a fi. Am dus-o să se întâlnească cu alte pisici, și am adus alte pisici în casă, un fel de a-i face cunoștință cu cei asemeni ei. Și întotdeauna, dar întotdeauna, purtarea ei a fost una care m-a făcut să o admir. Și chiar dacă poate suna ciudat pentru unii, ăsta e adevărul. Cum vine asta? Întotdeauna, indiferent unde are loc întâlnirea între pisici, Fly e cea care, prin comportamentul ei, le face pe celelelalte pisici să se simtă în siguranță, să fie liniștite, creându-le o ambianță prietenoasă.

Pisicile sînt teritoriale, și atunci când altă pisică intră pe teritoriul lor, le arată că ea este șeful acolo. Fly, nu. E prima care salută și le spune celor care ajung la noi acasă, în felul ei tăcut, ori prin limbajul trupului, că toți cei care ne trec pragul sînt bineveniți. Și chiar dacă se bucură (și se bucură!), și le urmărește pe tot locul, o face cu atâta bun-simț, că pisicile ajung să se simtă ca acasă. Și nu doar cu celelalte pisici se comportă așa, ci și cu oamenii care ne trec pragul. Îi salută pe toți, liniștită, apoi, dacă vede că omul nu nu prea are chef de socializare, se retrage, pe nesimțite. Dar și dacă omul are chef de joacă, atunci să te ții…

Acuma, are și Fly momente când o apucă năbădăile, dar e normal asta, doar locuiește cu mine. Însă ceea ce vezi la ea, în fiecare zi, în afară de faptul că non-stop se joacă ori face ceva (atunci când nu doarme), e asta: prietenie înainte de toate. Iar asta înseamnă a fi înzestrat cu suflet.


Leave a Reply

Your email address will not be published.