Visează-mi ceva frumos

Visează-mi ceva frumos,
m-a rugat soarele într-o zi –
el arzându-mi privirea din ochii larg deschiși,
eu arzându-mi privirea din ochii larg deschiși –
și era atât de multă lumină
în rugămintea lui
încât nu mai știam dacă eu sunt eu
la capăt de rază de soare
ori am dispărut
undeva între două bătăi de inimă.

Cum se numără corect:
un soare, doi sori?

Eu e doar la singular.

Am încercat să mă rup de raza de lumină
cât mai pot,
cât mai cred,
cât mai iubesc,
cât încă lumina își mai amintește să-mi spună:
Tu…

Ce caut aici
cu privirea întinsă a mâini către cer?
Nu mă pot rupe în mai multe bucăți de suflet,
eu e doar la singular.

Dacă aș putea să-mi rup din ochii lumina
și să mă răsfrâng în conturul sufletului,
soare, o, soare,
m-ai vedea așa cum sunt,
cu tot cu pădurea de emoții?

Visează-mi ceva frumos,
să putem să ne privim unul altuia
lumina.
Doar atât mi-a spus soarele.
Și de atunci tot visez.


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism!
Orice sumă contează!

Mihai Calin Paval
RO53INGB0000999901462814
ING Bank

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *