Zalău: Istorie, evoluție și patrimoniu – O călătorie prin timp

Zalău, cunoscut în maghiară ca Zilah, în germană Zillenmarkt și, anterior, sub numele de Waltenberg, este municipiul reședință al județului Sălaj. Situat între dealurile Sălajului, orașul a fost un important centru comercial și cultural, de-a lungul istoriei.

Origini și Evul Mediu

Prima mențiune scrisă a orașului apare în Gesta Hungarorum, cronica notarului Anonymus, care a fost notar la curtea regelui Béla al III-lea (domnie: 1172-1196). După invazia tătară din 1241, Zalăul a fost devastat și temporar depopulat, însă și-a revenit sub administrația Episcopatului Catolic de la Oradea, menționat într-un document din 1246.

La 1 august 1473, regele Matia Corvin a conferit Zalăului statutul de oraș-târg (oppidum Zilah), acordându-i astfel privilegii economice și independență față de comitat. Această decizie a permis locuitorilor să desfășoare comerț liber în întreaga țară, stimulând prosperitatea localității.

Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Zalăul făcea parte din Principatul Transilvaniei și beneficia de o administrație autonomă. Conducerea orașului era asigurată de un consiliu format din 33 de senatori aleși, dintre care unul deținea şi funcția de primar. Alături de aceștia, în structura administrativă se regăseau un notar, un arhivar și un casier, responsabili de diverse aspecte ale gestionării orașului.

Perioada Habsburgică și transformările orașului

Odată cu intrarea Transilvaniei sub dominația habsburgică, Zalăul a fost integrat în sistemul administrativ imperial. Modernizarea infrastructurii, dezvoltarea meșteșugurilor și a comerțului au devenit priorități ale noii administrații.

În secolele XVI–XVII, în Transilvania au fost fondate mai multe colegii calvine (reformate), iar în Zalău a fost întemeiat primul colegiu reformat în anul 1646, instituție cunoscută astăzi sub numele de Colegiul Național Silvania (fostul Colegiu Reformat „Wesselényi”). Această instituție de învățământ a avut un rol esențial în dezvoltarea educației din regiune. În 1903, odată cu construirea sediului actual, colegiul a fost redenumit „Wesselényi”, în onoarea familiei care a sprijinit educația. În perioada comunistă, a primit numele de Colegiul Național Silvania.

De-a lungul celor aproape patru secole de existență, colegiul a format numeroase personalități, precum poetul Ady Endre, omul politic Iuliu Maniu și exploratorul Bíró Lajos. Clădirile sale istorice, construite în stiluri arhitecturale variate, de la neoclasic la secesionist, sunt monumente de patrimoniu care îmbogățesc peisajul arhitectural al Zalăului.

Până în 1848, Zalăul s-a bucurat de privilegii și autonomie administrativă. Însă, în urma evenimentelor revoluționare din acel an, orașul și-a pierdut statutul autonom și a fost integrat într-un sistem administrativ mai centralizat.

În 1876, Zalăul a devenit reședința comitatului Sălaj, consolidându-și statutul de centru administrativ și economic. Populația orașului a devenit tot mai diversă, incluzând maghiari, români, germani, evrei și alte grupuri etnice. Astfel, diversitatea etnică și confesională a Zalăului a jucat un rol esențial în dezvoltarea sa culturală și socială de-a lungul istoriei.

Perioada comunistă

Perioada comunistă a marcat Zalăul printr-o industrializare accelerată, determinând o creștere considerabilă a populației urbane. Construirea de fabrici și uzine a transformat orașul într-un important centru industrial al regiunii. În paralel, colectivizarea agriculturii și dezvoltarea cartierelor muncitorești au schimbat profund structura socială și urbanistică a Zalăului. Regimul comunist a inițiat, de asemenea, demolări și modificări arhitecturale majore, afectând o parte semnificativă a patrimoniului istoric al orașului.

Patrimoniul cultural al Zalăului

Astăzi, Zalăul se remarcă printr-un patrimoniu arhitectural divers, ce reflectă evoluția sa istorică și influențele culturale care i-au modelat identitatea:

• Clădirea Transilvania (1836-1838) – inițial teatru orășenesc, astăzi un important Centru cultural al Zalăului. Această impunătoare clădire din centrul orașului a fost reședința baronului maghiar Wesselényi Miklós junior. Numele său provine de la restaurantul Vigadó (în traducere „sală de dans”), care a funcționat la parter, reflectând unul dintre rolurile sale istorice.

Un element remarcabil al clădirii este fosta sală de bal și teatru de la etaj, decorată cu o pictură murală impresionantă, de aproximativ 300 m², realizată în stil secesionist – unică în România prin dimensiune. De-a lungul timpului, Clădirea Transilvania a fost un important centru al vieții culturale din Zalău, găzduind evenimente de prestigiu, spectacole de operă și teatru, inclusiv conferințe susținute de personalități precum Nicolae Iorga.

În noiembrie 1926, clădirea a fost gazda unui concert de operă susținut de Septimiu Ghe. Chirvai, prim-basist al Operei Populare din Viena, un eveniment marcant pentru scena culturală a orașului.

Astăzi, Clădirea Transilvania adăpostește instituții culturale importante, printre care Biblioteca Județeană „Ioniță Scipione Bădescu” și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Zalău, continuând să fie un punct de referință în viața culturală a municipiului.

• Primăria Municipiului Zalău (1889) – a fost construită în stil neobaroc și a servit inițial drept sediu pentru Prefectură, Tribunal și Procuratura județului Sălaj. Construcția are un plan trapezoidal cu o curte interioară și include demisol, parter și etaj. Sala „Avram Iancu” este cea mai impresionantă, luminată de un candelabru din fier forjat de 1.450 kg, vechi de aproximativ 100 de ani. Clădirea găzduiește frecvent expoziții, conferințe și evenimente culturale.

• Biserica Reformată – cel mai vechi edificiu cu zid de piatră din Zalău, inițial biserică romano-catolică în secolele XII-XIII. A fost reconstruită în 1712 și extinsă ulterior, iar între 1794-1797 i s-a adăugat un turn baroc de 38 de metri. În 1904 a fost reconstruită aproape în totalitate, păstrând turnul original, și este astăzi una dintre cele mai mari biserici reformate din Europa de Est, având o capacitate de 1.500 de locuri.

• Colegiul Național Silvania (1646) – primul colegiu reformat din Zalău. De-a lungul celor aproape patru secole de existență, colegiul a fost un pilon al culturii și educației în regiune, având printre absolvenți personalități marcante precum poetul Ady Endre. Casa în care a locuit poetul în perioada studiilor are o placă memorială, iar în fața clădirii colegiului se află statuile lui Ady Endre și Octavian Goga.

• Biserica Romano-Catolică (1878) – exemplu de arhitectură religioasă din secolul al XIX-lea. Proiectată de arhitectul István Jenei, biserica servește comunității catolice locale și reprezintă un reper important în peisajul cultural și spiritual al orașului.

• Statuia lui Wesselényi – operă a sculptorului Fadrusz János, a fost dezvelită la 18 septembrie 1902 în piața centrală a orașului, cunoscut şi pentru realizarea statuii lui Matia Corvin din Cluj-Napoca. Monumentul din Zalău, îl înfățișează pe baronul Wesselényi Miklós alături de un țăran, simbolizând protecția și sprijinul acordat de baron comunității locale. Statuia a fost turnată în bronz în atelierele lui Alexander Matthias Beschorner din Újpest.

• Muzeul de Artă Ioan Sima – clădire construită în 1910, fostă proprietate a familiei Roth, devenită ulterior sediul Băncii Naționale. Clădirea  adăposteşte în prezent secțiunea de artă a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

• Școala Generală Simion Bărnuțiu – construită între 1883-1900, una dintre primele școli din Zalău cu predare în limba română, funcţionând iniţial ca şcoală superioară de stat pentru fete, având fațada în stil istoricizant-eclectic.

Astăzi, Zalău (Zilah, Zillenmarkt) este un oraș cu o istorie fascinantă, modelată de diverse influențe culturale. De la menționările sale în cronici medievale până la statutul său actual de centru administrativ și economic, Zalăul a jucat un rol esențial în dezvoltarea regiunii. Patrimoniul său arhitectural variat, alături de peisajele pitorești ale Sălajului, transformă orașul într-o destinație ideală pentru cei pasionați de istorie, cultură și explorare. Cu un potențial considerabil pentru dezvoltare turistică și conservarea valorilor sale istorice, Zalăul își continuă evoluția ca un punct de referință.