Preschimbarea permisului de conducere nu pare a fi mare lucru – plătești o taxă, duci niște acte, fișa cu vizita medicală, ți se face o poză, și gata, ai permis nou. Așa pare la prima vedere, că-i ușor. Asta până ajungi să-ți faci vizitele medicale la Salvosan Ciobanca, că doar acolo se fac. Și când ajungi acolo, îți dai seama că nu-i atât de ușor pe cât părea. Prima oară ți se cere o adeverință de la medicul de familie, ”apoi, reveniți”. Deci, s-a dus o zi. A doua zi, cu adeverința în buzunar, te duci iar la Salvosan, convins că totul o să se rezolve simplu și repede. Nu de alta, dar acum, că am învins, toată țara e în sărbătoare, laptele și mierea dau o aromă îmbietoare străzilor orașului, iar câinii cu covrigii în coadă sunt pretutindeni, îmbiându-te prietenoși: ”Cetățene fericit, de care covrig să-ți dea cuțu, cu sare, cu susan? Ia de care vrei, că-s la promoție de sărbătoare, la doi covrigi, ai democrație la jumătate de preț”.
Toată sărbătoarea se duce naibii odată ce ajungi la camera 1, acolo unde se întâmplă totul la Salvosan Ciobanca. Și când zic totul, chiar asta vreau să zic. Adică, orice ai vrea, acolo trebuie să te înfățișezi. Altfel nu se poate. Fără camera 1 e ca și cum n-ar exista policlinica.
Acuma, te înarmezi cu răbdare, speri să nu te întrebe, ca pe cel de lângă tine, dacă ai probleme cu inima, cu plămânii, cu digestia, dacă mai tragi câte un pârț, ceva, că parcă n-ai vrea să afle toți cei care-s acolo ce probleme ai. Bine, știm, n-avem nimic de ascuns, doar infractorii au, așa că e bine să fie totul la vedere. Dar, totuși, mai bine nu. Că de aia se tot vorbește despre viață personală, despre intimitatea pacientului, chestii din ăstea răsuflate, cum ar fi drepturile omului. După 5 minute, timp în care în fața ușii pe care scrie camera 1 se adună mai bine de 20 de persoane, aerul devine irespirabil, iar dacă mergi acolo cu ceva probleme de sănătate, află toată lumea: ”La ginecologie? Dar ce probleme aveți?”.
După 41 de minute, am renunțat la a sta în același loc, ba chiar fiind împins mai înspre spatele mulțimii de către cei care își făceau loc mai în față: ”Io am fost după băiatu’ ăla. Ce, nu crezi? Întrebați-l.” Am renunțat fiindcă acolo mai erau și vreo 2, 3 persoane care chiar aveau probleme de sănătate, și mi-am zis că mai bine le dau lor locul meu, eu mai încerc și mâine. Și poimâine. Poate și răspoimâine. Apoi, dacă nu și nu, îl dau naibii de permis de conducere și mă deplasez cu bicicleta.
