Nu-ți fie frică să îți fie dor de mine

Uneori,
la capăt de vis,
acolo unde totu-i permis,
te oprești și rămâi suspendat
între curcubee și ”așa ne-a fost dat”
doar pentru că înainte de ultimul pas
disperarea celui aflat la cel din urmă pas
transformă șoaptele în îmbrățișare,
iar visul… visul încearcă să zboare:
”Nu-ți fie frică să îți fie dor de mine…”


Uneori,
atunci când privirile se ating,
când muzica îți răvășește sufletul
atingându-te cu sunete
nemaiauzite,
nemaicântate,
nemaidăruite vreodată,
cerul ți se prelinge sub tălpi,
înaripându-te:
”Nu-ți fie frică să îți fie dor de mine…”


Uneori,
atunci când clipele
încetează a se mai număra
din prea multă simțire
și se opresc
în dreptul inimii,
atunci când îți ții respirația
la fel ca înaintea sărut,
poți să auzi:
”Nu-ți fie frică să îți fie dor de mine…”


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *