Ploaia

Când văd că nu ești tu, sunt tristă.
Să cazi din cer,
te-aștept, tu, blândă
ploaie, te aștept să vii!
Cu stropii repezi mi te arăți,
și apoi
domol lași picurii să-ți cadă
și lași răcoarea să trezească tot.
Flori fragede se lasă-n jos.
Acum, cu vântul cel rău te joci
și faci copacii mei dragi să cadă.
Te aștept
tot timpul…
te iubesc
sa vii vara…
Cu vântul rău, cu norii tăi negri… cu – tot.
Oricum, eu tot am să te aștept,
mereu.